Pentru publicul larg

Racul bihorean (Austropotamobius bihariensis), specie endemică pentru Munții Apuseni din România, descrisă științific în 2019, a atins două borne majore în parcursul său de conservare: a fost inclus oficial în Lista Roșie IUCN a speciilor amenințate și a primit protecție legală prin includerea în Anexa 3 și Anexa 5A din OUG 7/2025, actualizarea recentă a legislației naționale române care transpune Directiva Habitate a UE (OUG 57/2007).

Aceste reușite încununează eforturile din cadrul proiectului și oferă speciei un cadru clar pentru monitorizare, raportare și măsuri de conservare, atât la nivel național, cât și internațional. Un pas esențial pentru biodiversitatea locală și un exemplu de armonizare între cercetarea științifică și politicile de mediu.

Ei bine, dacă rezultatele unui proiect stau pe umerii unei echipe, dedic acest spațiu oamenilor care o alcătuiesc.

Doctorandul Mihaela C. Ion, membru al echipei de cercetare în proiect, a susținut cu succes teza de doctorat cu titlul „Ecologie și etologie la unele specii de macroartropode (Crustacea și Chilopoda)", coordonator Acad. CSI Dr. Dumitru Murariu.

Antonio V. Laza, student care a fost angajat prin concurs în echipa proiectului, a participat activ la munca de teren, la redactarea lucrărilor științifice și la conferințe internaționale. În prezent, a absolvit licența în Biologie și este masterand la universitatea noastră, focusat pe cercetarea metabolismului racilor.

David Livadariu și Andreea M. Lamoly, studenți voluntari în proiect, au început specializarea pe probleme de filogenia racilor și participă deja activ la realizarea de lucrări științifice (dovedite prin coautorat) și conferințe de prestigiu.

O realizare importantă pe plan profesional a fost susținerea tezei de abilitare cu titlul „Ecologie spațială prin prisma speciilor de raci" și obținerea abilitării prin Ordinul de Ministru 3299 din 22.02.2022. Astfel, astăzi dețin un post permanent de Profesor universitar la Universitatea de Vest din Timișoara. Urmare a acestui cumul de factori, am înființat pentru prima dată studii universitare de doctorat în domeniul Biologie, arondate Școlii Doctorale de Științe Exacte și Naturale (IOSUD–UVT). Activitățile noastre de cercetare gravitează în jurul Crayfish Research Center (portal EERTIS). Coordonez primul doctorand, Andrei-Robert Ács, al cărui proiect de teză se pliază perfect pe subiectul proiectului — a activat ca voluntar pe întreaga durată de implementare.

La fel de important este faptul că acest proiect a fost o excelentă oportunitate de a consolida colaborarea pe termen lung cu echipa coordonată de Kathrin Theissinger (LOEWE-TBG, Senckenberg Nature Research Institute, Frankfurt), un real preambul pentru depunerea unui proiect de parteneriat în programe de finanțare europene.

Nu în ultimul rând, randamentul cu care am cheltuit banul public poate fi consultat aici. Statistica include doar lucrările publicate sau acceptate spre publicare; prin consultarea paginii Rezultate de pe website-ul proiectului, poate fi accesată cea mai recentă statistică.

După raportarea finală, proiectul nostru a fost evaluat și a primit calificativul „excelent".

În privința demersului de a publica datele preliminare, o lucrare ce anul trecut a fost trimisă spre evaluare a fost acceptată în acest an și poate fi asimilată pachetului I de lucru — Evaluarea cerințelor ecologice.

PLoS ONE

Living on the edge: Crayfish as drivers to anoxification of their own shelter microenvironment

Neculae A et al. + Pârvulescu L · 2024 · Vol. 19: e0287888

↗ Articol

O altă lucrare, de data aceasta de tip review, a devenit oportună ca urmare a invitației unui postdoctorand cu expertiză în problematica patogenilor din genul Aphanomyces la raci.

Fungal Biology Reviews

Review privind Aphanomyces astaci și ciuma racilor

Masigol H et al. + Pârvulescu L · 2023 · Vol. 46: 100319

↗ Articol

Odată cu începerea sezonului favorabil investigațiilor din teren, am mutat efortul către culegerea de noi date. Deoarece am avut plăcuta surpriză să identificăm populații ale racului bihorean în afara arealului așteptat (cunoscut anterior), ne-am aflat în ipostaza de a extinde munca de teren la maximum posibil. Acest fapt a dus la decalarea momentului în care majoritatea lucrărilor planificate să atingă pragul de maturitate necesar trimiterii spre publicare. Chiar și așa, la data raportării finale, majoritatea lucrărilor pe care ni le-am asumat se află în stadiu avansat de lucru.

Folosind metode moderne de analiză spațială și tehnici de modelare matematică, am testat și validat ipoteza care explică lipsa expansiunii speciei invazive Faxonius limosus spre și în interiorul arealelor ocupate de racii nativi din genul Austropotamobius. Viteza apei, estimată prin intermediul unui indice special construit pe baza datelor digitale, se pare că este elementul cel mai important care ține racii invazivi la distanță. Lucrarea mai conține și cel mai mare screening privind incidența patogenului Aphanomyces astaci în populații indigene, analizat prin metode clasice și eDNA. Ne bucurăm că această muncă, aferentă pachetului I de lucru, este publicată într-un jurnal Q1 de prestigiu.

NeoBiota · Q1 WoS

Expansiunea Faxonius limosus oprită la limita arealului racilor nativi Austropotamobius

Satmari A, Miok K, Ion MC, Zaharia C, Schrimpf A, Pârvulescu L · 2023 · NeoBiota 89: 71–94

↗ Articol

Pachetul II de lucru — Evaluarea diversității genetice debutează prin două lucrări. Una dintre ele se bazează pe materialul biologic colectat pe parcursul anului 2021, completat cu probe din vara anului 2022; echipa proiectului a realizat analize state-of-the-art de genomică a populațiilor prin tehnica ddRAD.

BMC Ecology and Evolution

Genomică populațională a endemitului Austropotamobius bihariensis prin secvențiere ddRAD

Bonassin L, Pârvulescu L et al. · 2024 · BMC Ecology and Evolution 24: 78

↗ Articol

A doua lucrare folosește reperele solide pe care ni le oferă biogeografia și evoluția racului bihorean. Este prima oară când un studiu pune în analiză datele moleculare existente în literatură și construiește o filogenie a întregului gen Austropotamobius pe baza secvențelor mitocondriale ale citocrom oxidazei subunit I. Invităm cititorii să consulte pagina Rezultate pentru a fi la curent cu stadiul publicațiilor.

Odată cu acumularea de date, echipa proiectului a abordat obiectivul 2 — Stabilirea măsurilor de conservare pentru racul bihorean. Două lucrări abordează acest obiectiv. Prima lucrare încorporează toată experiența noastră cu intenția de a livra statutul de conservare cel mai adecvat, bazându-se pe metodologia IUCN Red List, cu concluzia că statutul de „Periclitat" este cel mai adecvat.

Global Ecology and Conservation

Evaluarea statutului de conservare al endemitului Austropotamobius bihariensis

Ion MC, Ács AR, Laza AV et al. + Pârvulescu L · 2024 · Vol. 50: e02847

↗ Articol

A doua lucrare din jurul acestui obiectiv este concepută mult mai practic, pentru a fi utilă administratorilor de mediu. Datele noastre, modelate matematic, ne-au permis să estimăm aspecte foarte importante în managementul conservativ. Oferim date despre calitatea și mărimea habitatului optim, mărimea sub-populațiilor în trei scenarii diferite (optimist, conservativ, pesimist), toate acestea separat pentru fiecare arie protejată din regiune (sit Natura 2000 sau parc natural).

Eforturile noastre de a oferi racului bihorean un viitor nu se opresc doar la știință. Au fost încheiate toate demersurile legale și necesare pentru includerea racului bihorean (Austropotamobius bihariensis) în anexele care actualizează Ordonanța de Urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Demersul s-a aflat în Parlament, urmând cursul specific până la publicarea în Monitorul Oficial al României.

În vederea promovării și diseminării rezultatelor proiectului, am participat la numeroase comunicări științifice, ocazie cu care tinerii cercetători din echipă, dar și studenții voluntari, au fost promovați pentru a dobândi experiență. Toată lista de participări la conferințe, precum și accesul spre conținutul prezentat, pot fi consultate pe pagina Rezultate.

În inerția datelor preliminare, am continuat să lucrăm cu setul de date asimilat pachetului I de lucru — Evaluarea cerințelor ecologice. Am pornit de la premisa că, în ecologia lor, racii se adăpostesc în galerii săpate în maluri de pământ, maluri care adesea sunt slab penetrabile pentru oxigenul din aer. Am experimentat astfel, atât prin abordări cu animale vii, cât și pe baza simulărilor pe calculator, comportamentul oxigenului dizolvat disponibil în interiorul unui astfel de microhabitat. Spre surprinderea noastră, un adăpost mai lung de 20 cm ocupat cu un rac de mărime medie devine anoxic în aproximativ 8 ore de la debutul experimentului. Surpriza majoră a fost să constatăm că racul supraviețuiește și după atingerea pragului de anoxie, durata variind între 3 și 12 ore. Am mers și mai departe și am coagulat o echipă formată din cercetători din mai multe țări (Australia, Japonia, Brazilia, SUA) pentru a vedea dacă și alți raci pot rezista fără oxigen.

Procesul de prelevare de date noi, activități aferente pachetului I de lucru, a continuat. Deoarece la momentul depunerii proiectului distribuția racului bihorean (A. bihariensis) era cunoscută ca acoperind doar partea vestică a Munților Apuseni (cursul superior al Crișurilor), echipa proiectului a lucrat intens încercând să afle dacă există populații și în zona de est — bazinele Arieș și Someș. Trei populații au fost deja identificate în bazinul superior al Arieșului. Pentru toate populațiile investigate am colectat material pentru analizele specifice pachetului II: probe de țesut pentru genetica populațiilor și piese din exoschelet pentru detecția patogenului Aphanomyces astaci. Au fost obținute toate permisele necesare în baza Protocolului Nagoya (permise de colectare din partea APM-urilor din 5 județe: Bihor, Arad, Alba, Sălaj, Cluj; aviz ANANP; avizul Academiei Române).

Pentru pachetul II de lucru — Evaluarea diversității genetice, din materialul biologic colectat pe parcursul anului 2021 și completat cu probe din vara anului 2022, echipa proiectului a pregătit lotul de probe pentru genotipare ddRAD. Genomul de referință secvențiat în 2022 este de un real ajutor în acest demers.

În vederea promovării și diseminării rezultatelor proiectului, PI a fost invitat la Sesiunea Internațională de Comunicări Științifice a Complexului Muzeal „Țării Crișurilor" din Oradea, unde a prezentat lucrarea „Hidden in plain sight: A journey on plate tectonics of the Apuseni Mountains revealed a new European crayfish species." A participat și studentul voluntar David Livadariu. Anul 2022 a fost și anul IAA23 — Simpozionul Asociației Internaționale de Astacologie (Universitatea din Bohemia de Sud, Hluboká nad Vltavou, Cehia). Echipa proiectului a prezentat: „Towards real-time global mapping of crayfish species and crayfish plague occurrence"; „Strength and boldness: comparație între Pontastacus leptodactylus și Faxonius limosus"; „Mapping the scientific research on crayfish behaviour: A bibliometric analysis." Echipa de participare a inclus PI, Asistent cercetare, PhD student Mihaela C. Ion și Asistent laborator Antonio V. Laza.

La momentul depunerii aplicației, aveam deja un set important de date preliminare pe baza cărora au fost construite ipotezele principale ale cererii de finanțare. Folosind aceste date, am realizat două lucrări științifice ce subscriu pachetului I de lucru — Evaluarea cerințelor ecologice.

Prima lucrare evidențiază anumite atuuri morfologice și comportamentale ale speciei invazive Faxonius limosus; concluzia majoră este că această specie are un avantaj biologic real, evidențiat printr-un nivel mai ridicat de îndrăzneală, datorat unor clești a căror configurație poate asigura o forță de contracție net superioară față de specia nativă Pontastacus leptodactylus.

Frontiers in Ecology and Evolution

Îndrăzneală și forța cleștilor la racii invazivi vs. nativi: studiu comparativ

Pârvulescu L, Stoia DI, Miok K, Ion MC et al. · 2021 · Vol. 9: 581247

↗ Articol

În a doua lucrare am analizat un set consistent de date despre distribuția speciilor native de raci din România în contextul spațialității tipului de sol. Această analiză a evidențiat specificitatea Austropotamobius bihariensis pentru tipul compact de substrat, ceea ce confirmă necesitatea malurilor stabile în care indivizii acestei specii sapă galerii.

Water

Preferințele de substrat ale racilor nativi din România: o analiză spațială

Dornik A, Ion MC, Chețan MA, Pârvulescu L · 2021 · Vol. 13: 2280

↗ Articol

Echipa a lucrat intens în cursul verii pentru completarea hărților de distribuție ale racului bihorean (A. bihariensis) în Munții Apuseni, activități aferente pachetului I de lucru. Procesul a fost împărțit în două etape (2021 și 2022), prima etapă focalizându-se pe cursurile de apă din vest — bazinele Crișurilor. Au fost reconfirmate populațiile cunoscute și s-au identificat 7 populații noi.

Cea mai importantă provocare a acestei etape este secvențierea unui genom de referință — activitate aferentă pachetului II de lucru — Evaluarea diversității genetice. Racul bihorean (A. bihariensis) și implicit proiectul nostru sunt pionieri ai acestui obiectiv în România și în Europa.

Din perspectiva comunicărilor științifice, PI a conferențiat „Hidden in plain sight" la Departamentul de Zoologie Evolutivă și Biologie Umană al Universității din Debrecen, Ungaria (15 Aprilie 2021). O parte din rezultatele preliminare ale proiectului au fost prezentate (în română) de Mihaela C. Ion la „Sesiunea Anuală de Comunicări Științifice", Institutul de Biologie, București (10 Decembrie 2021).

Au existat și comunicate de presă legate de scopul proiectului. Povestea speciei a fost relatată în articolul Mindcraft Stories „Tatăl racului bihorean", la nivel local în Bihoreanul și Jurnalul Satului Căbești. Radio România Actualități a dedicat două episoade în emisiunea „Vatra Luminoasă," iar în seria „Deschis la Știință" cu Cristian Presură, racul bihorean a fost subiectul principal (aici).

Acest proiect a reprezentat și condiția necesară îndeplinirii criteriilor minime pentru Abilitare. Teza de abilitare cu titlul „Ecologie spațială prin prisma speciilor de raci" (accesibilă integral aici) a fost redactată, susținerea publică având loc pe 16 Iunie 2021, în cadrul Școlii Doctorale de Biologie Integrativă a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.

Un punct crucial de internaționalizare este afilierea PI la inițiativa European Reference Genome Atlas (ERGA) ca reprezentant regional. ERGA urmărește crearea unei baze de date cu genomuri de referință pentru toate speciile europene. Promovarea studenților este o prioritate; în jurul proiectului am cooptat și integrat doi studenți voluntari implicați în diverse acțiuni de teren.

Mai mult ca niciodată, această competiție a însemnat totul pentru cariera mea profesională. Nu una, ci două sunt motivele pentru care acest proiect a contat atât de mult.

Primul, și cel mai evident, este dorința mea de a oferi un viitor copilului meu nou-născut — Racul bihorean (Austropotamobius bihariensis). Mi-aș dori să-l văd protejat de amenințările de mediu. Are nevoie de o atenție specială deoarece populațiile sunt mici, restricționate la o suprafață geografică restrânsă (e adevărat, majoritar în arii protejate), ceea ce implică o serie de probleme: risc de degradare biologică datorat consangvinizării, risc de expunere și implicit de exterminare de către specii invazive și patogenii pe care aceștia îi transportă.

Al doilea motiv este că îmi doresc cu adevărat să coaguleze o echipă în jurul meu. Aceasta se poate face când ai dreptul de a coordona doctorate. Am încercat mereu să-i păstrez pe tinerii studenți alături de mine, dar interesul lor probabil că nu era suficient de clar conturat și i-am pierdut pe parcurs. Mai mult, cei interesați de cercetare trebuiau să-și aleagă un alt coordonator în cursul carierei lor academice. Tot ceea ce aveam nevoie pentru a iniția procedura de abilitare era să am în portofoliu, pe lângă un scor pe care îl satisfăceam de mai bine de 7 ani, două proiecte ca Director de Proiect — și aveam câștigat doar unul în 2015.

Iată, deci, ingredientele pentru care această competiție de proiecte a reprezentat pentru mine o șansă. Din păcate, astfel de competiții de proiecte nu au apeluri regulate, ceea ce este frustrant, deoarece nu ai un orizont în care să te reorganizezi.

Am dat tot ce am putut în această vară. Am scris, organizat și aplicat cu o propunere de proiect care pare să le fi plăcut evaluatorilor suficient pentru a-i acorda 93,4 puncte — plasându-mă pe locul 13 din 81 de proiecte depuse, pe o poziție finanțabilă. Câteva critici din partea evaluatorilor merită menționate: (i) CV-ul meu era bun, dar nu excelent — frustrant, după depunerea aplicației, unele dintre cele mai importante lucrări ale mele au primit acceptul redacțiilor unor reviste semnificative; (ii) nu aveam premii — și pe bună dreptate, nu aveam. Din nou, după trimiterea propunerii, am primit două premii extrem de importante: Premiul „Mircea Zăgănescu" al Universității de Vest din Timișoara și „Premiul pentru Excelență în Cercetare" al Asociației Ad Astra; și (iii) faptul că nu eram editor al niciunei reviste științifice majore — și după depunere, am fost invitat să devin editor al revistei Water și mai recent al grupului editorial Frontiers.

Ok, am câștigat. Acum la treabă!